Trasarea punctului de tangență dintre informatică și literatură

Din perspectiva multora, informatica e o materie reală, lipsită de orice valențe umane, fiind asociată matematicii. Această viziune m-a provocat în a-mi dori să demonstrez că informatica nu e străină de o dimensiune umană, iar literatura de cea reală. E un joc al perspectivelor!

În orice creație literară, farmecul unei opere este oferit de maniera în care actul artistic e conceput de cele două instanțe participante la receptare, autor și cititor. Unicitatea celui dintâi transpusă hemografic în operă este complementară unicității receptorului. Modul prin care se creează opera este asemănător unui algoritm, având la bază un proces de a gândi inimitabil. Mesajul transmite o idee ce poate ajunge la cititor într-o formă completă sau modificată de propria viziune. Întocmai ca în crearea unui pseudocod, structura programului poate să prezinte diferențe ce îl fac mai eficient în funcție de creator și consumator. Modul de înțelegere e subiectiv, astfel încât programul sau opera au sensuri multiplicate, nedeslușite, pentru pasionații care privesc dincolo de matrice. Înșiruirea de litere și cifre este doar o manieră prin care autorul decide să transmită o idee. În acest caz, scrierea operei presupune trecerea printr-un filtru cognitiv unic.

În contextul în care literatura înseamnă creație și munca constituie un exercițiu final ce poate fi dedus parțial sau schimbat în înțelesuri noi, așa și informaticii îi putem asocia o reprezentare printr-un pseudocod ce se desprinde din înțelegerea programatorului a cărui creație „se returnează" spre un rezultat final.

 Ciprian Pârjolea, clasa a XII-a E

Sursă: Internet