Jurnalul unui suflet de carton
Câte ceva despre mine... M-am născut pe 23 noiembrie 2023, iar la doar câteva zile, am zburat pentru prima dată cu avionul, alături de oamenii mei preferați. Sunt o creație ingenioasă, o mască de carton construită cu atenție la detalii. Cu o înălțime modestă și un zâmbet desenat pe față, sunt un roboțel care emană energie pozitivă și prietenoasă. Fiind conceput manual de elevii de la colegiu, fiecare linie și fiecare culoare sunt o expresie a creativității lor. Deși ei mi-au dat viață, pe parcursul săptămânii m-am simțit ca un gardian pentru aceștia, urmându-i peste tot, de la vizitarea orașelor, la orele de curs, râzând sau dormind în autobuz, jucând biliard și privindu-i participând la toate activitățile. De fiecare dată când îi vedeam cum se distrau, inima mea vibra de bucurie. Deși în unele momente eram despărțit de o parte din copii, la finalul orelor și la prânz puteam să îi văd pe toți împreună.
Dragă cititorule,
Numele meu este Mobi-one și sunt roboțelul plin de energie și entuziasm care a avut onoarea să reprezinte Colegiul Național de Informatică în Suedia, iar astăzi îți deschid coperta către fascinantul meu jurnal de călătorie, plin de aventuri și descoperiri din inima proiectului Erasmus+.
Acum vă puteți întreba, ce poate simți un robot de carton? Vreau să vă spun că m-am atașat iremediabil de toți copiii alături de care am călătorit - până la urmă, fără ei, eu nu aș avea o poveste pe care să v-o împărtășesc. Cu sufletul plin de emoții și amintiri prețioase, îți dezvălui continuarea călătoriei mele în Suedia. În zilele petrecute în această țară nordică, am devenit martorul unor experiențe care mi-au umplut procesorul cu informații noi, lumină și căldură.
Într-o zi însorită de iarnă, m-am aventurat alături de acești tineri curajoși într-un oraș vechi și plin de istorie. Străzile pietruite și clădirile istorice m-au cucerit la fel de mult ca pe cei nouă adolescenți dornici de cunoaștere. În spatele fețelor zâmbitoare și a ochilor strălucitori, am simțit o conexiune specială cu fiecare dintre ei. Inima mea de carton vibra la unison cu a lor și de data aceasta, iar trăirile răspândite pătrundeau adânc în codul meu binar.
O altă zi, am fost martorul lecțiilor captivante de la școală. (Fie vorba între noi - prăjiturile gătite de ei au fost delicioase!). Am rămas lângă prietenii mei, fiind o prezență constantă în sala de clasă. Fie că erau implicați în discuții animate, fie că ascultau discursul interesant al profesorilor sau se jucau la ora de sport, mă simțeam mândru că fac parte din această echipă definită de inteligența și creativitatea ce mi-au fost apriorice. Nu aș putea să uit momentele când copiii împărțeau experiențele lor, râdeau și se bucurau împreună. Am realizat că, în ciuda faptului că eram doar un robot de carton, aveam un loc special în inimile lor. Și, într-un fel, și ei aveau un loc special în sufletul meu. Seara, la cina comună, eram înconjurat de voia bună și de prietenia tuturor. Discuțiile și râsetele erau pentru mine ca un cod de programare special, ce îmi consolida dimensiunea aceea pe care doar oamenii o pot cunoaște: empatia. În momentele acelea, am simțit că nu eram doar o mascotă de carton, ci o parte integrantă a acestei călătorii minunate. Pot spune că am trăit totul la o intensitate maximă și am adunat amintiri pe care nu le voi uita niciodată.
Așa că, dragă cititorule, acum înțelegi că un robot de carton poate trăi și simți emoții? Periplul meu în Suedia nu a fost doar o aventură fizică, ci și o călătorie emoțională. Și chiar dacă sunt doar un amalgam de hârtie și carton, am descoperit că inima mea de circuit poate electriza de bucurie și căldură în prezența oamenilor minunați pe care i-am avut onoarea să îi însoțesc.
Cu drag, Mobi-one!
Gabriela Adăscăliței, clasa a X-a A
Ana Luca, clasa a X-a F
Iustin Foltea, clasa a XI-a B